Într-o țară...

"Iubesc istoria României cu o ură grea. Trecutul României nu mă flatează deloc şi nici nu sunt prea mândru de strămoşii mei lipsiţi de orgoliu că au putut dormi atâta timp, în aşteptarea libertăţii....Să ne fi născut din oboseala românilor si lacrimile dacilor?...Nu pot iubi decat o Românie în delir.
....Nu este deloc comod să te fi nascut intr-o țara de a doua mână.... O Românie fanatica este o Românie schimbată la față.Nu pot vedea destinul României decât patetic. - Emil Cioran."

Am fost și probabil voi rămâne mereu un fanatic. Nu am putut niciodată să iubesc moderat. Să fiu alături de
cineva, de ceva, în ceva, doar așa, platonic. Când mi-a fost dat și am simțit să mă implic în ceva, am făcut-o din toată inima și cu toată dăruirea. De cele mai multe ori am pierdut. Am crezut tot timpul în cuvinte. In esența lor, în splendoarea, adevărul, lumina și puterea lor. Am încercat tot timpul să duc la bun sfârșit situațiile în care au fost implicate cuvinte legate de dăruire, dragoste și atașament. De asemenea, am și eșuat uneori. Poate potecile pe care am fost nevoit să le aleg, nu au fost cele potrivite, deși au fost alese cu gând bun. 

La fel, nu am fost alături de cineva doar că trebuia. Am pus sentimente și dăruire în ceva, doar atunci când am simțit. Am iubit prea mult. M-am implicat prea mult. M-am destăinuit prea mult și am dat senzația că sunt un individ fără nimic de descoperit. Surpriza ! Știți doar 10 % din ceea ce sunt eu.

Am fost mai tot timpul omul care vedea viața în alb și negru. Care era considerat, și este și acum, un fanatic-extremist, datorită ideilor sale. Că sunt un hater, un limitat, un absurd-uman ce crede în utopii.

Dacă considerați că sunt absurd atunci când susțin:
 - pedepsirea cu ore în folosul comunității sau amenzi, a celor ce aruncă gunoaie la întâmplare; 
 - a celor ce chinuie animale, cu inchisoare,
 - a violatorilor și a pedofililor cu închisoare pe viață, sau pedeapsa capitală,
 - pedepsirea fără judecăți inutile ce dureaza luni de zile, chiar ani, a hoților, corupților, plagiatorilor etc
atunci dragilor, cred că sunt un normal într-o lume de nebuni.

Într-o țară în care 6% din populație este analafabetă (total), iar 65% din restul de 94% sunt semianalfabeți, mai avem și un sitem de invățământ greoi, învechit, dictatorial, în care dascălii sunt obligați să se îngroape în tone de hârtii, în loc să își manifeste ideile de dascăl. Astfel profesorii au devenit demult semiroboți, încarcerati intelectual, făcând doar ce le dicteaza sistemul. 

Într-o țară în care învățământul și sistemul de sănătate ar trebui să fie primordiale pentru Guvern și Parlament, asistăm la un continuum de erori la fiecare mandat. De căcăt ! 

Într-o țară în care oamenii trăiesc cu 800 de lei pe lună (într-un caz bun), asistăm la legi scandaloase cu pensii speciale, imunități și grațieri ale mafioților, hoților de milioane de euro și a politicienilor. Toti scriu cărți în închisoare. Dar nu am auzit de un hoț de "3 găini" să fie grațiat pentru că a scris o poezie. Și totul sub ochii noștri.

Mai avem cazuri în care politicienii ne atrag atenția la adevăruri supreme:

''V-aţi ales o meserie grea. Este cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decât meseriile pe care le considerăm foarte periculoase, cum este cea de miner. (...) Meseria de politician este grea şi foarte puţină lume ştie de fapt ce faceţi cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea şi sâmbetele şi duminicile. Este o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. Este mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan", a declarat Daniel Barbu, senatorul la Liga Aleşilor Locali ai ALDE. (sursa: Mediafax )

Într-o țară în care se promoveazî prostia, manelele, emisiunile degradante, curvele devenite vedete peste noapte, scandaluri mondene de doi bani, de către televiziuni care au uitat demult de obiectivitatea presei, asistăm la o tâmpenizare a poporului auto-voită, în care se consumă căcaturile de mai sus. Și toți cei care citiți aceste rânduri, și vă uitați la Măruta, Kapatos, Te pui cu blondele, il urmariți pe Mircea Badea sau pe Gâdea, pe autohtonul dinozaur Iosif G. de la Kronospan și Prima TV să știți că mâncați căcat în fiecare zi. Părerea mea. 

Într-o țară în care nu reușim să tragem cu pușca cu tranchilizante într-un amărat pui de urs, rătăcit prin fosta capitală culturală europeana - Sibiu - dar îl nimerim din prima cu pușca adevarată, mă duce cu gândul la aceleași situații de urgentă, de criză. România - mereu nepregătiți. Inundații. Alunecări de teren. Secetă. Ger. Ploi. Vânt. Iubim al naibii de mult să reparăm sau să salvăm în loc să anticipăm. Mai bine refugiem un sat întreg inundat, decât să construim în p..a mea niște diguri. Mai bine decretăm stare de alertă când vin munții pe noi, la alunecarile de teren, în loc să plantăm copaci pe varsanți și să stabilizăm terenurile sensibile. În p..a mea. 

Într-un oraș în care, primarul abia ales, a uitat unde e situată luna august în anul calendaristic, doar pentru că atunci a promis termenul final la proiectul cu apa și canalizarea în Răhău, ne putem aștepta doar la panseluțe și fluturași prin urbea noastră. Aaaa și artificii... de zeci de mii de euro. În P..A mea !!! 

Concluzia la această postare, e urmatoarea: "O să îmi văd România mea, cea pe care mi-o doresc, doar printr-o Românie fanatică. Printr-o Românie în delir. Asta dacă nu am fi o nație de inculți, hoți, lași și nesimțiți" 

Sunt multe de spus. A fost mai mult un monolog, niște gânduri transcrise direct.